Tema:
RESTAURAREA CONEXIUNII ȘI A RELAȚIILOR SĂNĂTOASE
ÎN SITUAȚII DE TRAUMĂ
🧠 Curs dedicat specialiștilor si nespecialistilor care doresc sa inteleaga problematica traumei și sa-si dezvolte abilitățile de a lucra si a se rapora la aceast subiect.
SCOPUL:
Ințelegerea epistemologica a conceptului de „traumă”.
„Învățarea fără gândire este zadarnică. Gândirea fără învățare, periculoasă” – Confucius
M-am întrebat, din nou, de ce sunt surprinsă, ba chiar uluită, când oameni aparent educați, cu studii superioare, poziții sociale rezonabile – ba chiar superioare – mă uimesc prin actele și faptele lor.
Stând de vorbă pe un trotuar,
În labirintul relațiilor umane, ne întâlnim adesea cu senzația de „am mai trăit asta”. Același conflict, aceeași dezamăgire, același final previzibil. Nu este doar o impresie. În Analiza Tranzacțională (AT), acest tipar se numește joc psihologic – o secvență de tranzacții aparent raționale, dar cu un final tulburător de cunoscut.
Richard Erskine vorbea despre relația terapeutică drept „spațiu sacru” în care aceste jocuri pot fi dezvăluite și,
Relațiile umane sunt, în esența lor profundă, schimburi continue de energie psihică – mesaje, expresii, gesturi, priviri, atingeri. În cadrul Analizei Tranzacționale, aceste schimburi se numesc tranzacții, și ele reprezintă unitatea de bază a comunicării. Așa cum a explicat Eric Berne în Games People Play (1964), „un singur schimb verbal nu este o relație;
În fiecare dintre noi trăiesc trei instanțe psihice distincte, ca niște personaje dintr-o piesă de teatru interioară: Părintele, Adultul și Copilul. Analiza Tranzacțională (AT), așa cum a fost formulată de Eric Berne, ne oferă această hartă interioară. În cabinet, îi privesc pe clienți traversând scenele acestei drame personale, în care uneori Copilul interior strigă după libertate,
Dacă vrei să schimbi lumea, du-te acasă și iubește-ți familia – Maica Tereza
Familia este, în esență, primul „contract” relațional pe care îl semnăm inconștient. Aici învățăm să iubim, să cerem, să ne temem sau să ne retragem. Dar când comunicarea se blochează, când emoțiile se transformă în ziduri și copilul devine purtătorul simptomului întregului sistem,
„Maturizarea omului însemana să-și recâștige seriozitatea pe care a avut-o la joacă, atunci când a fost copil” – Friedrich Nietsche
Copiii nu ne explică în propoziții lungi ce simt. Nu își numesc anxietățile, nu-și raționalizează furia, nu „vorbesc” despre abandon, vină sau rușine. Dar ne arată totul — în tăcere,
„Copilaria este lumea miracolului si a magiei. Copilaria se termina in momentul in care lucrurile inceteaza sa mai fie uluitoare.” – Eugen Ionescu.
Continuăm incursiunea în lumea minunată a copilăriei, dar și în cea a problemelor care vin odată cu ea.
Copilăria nu este întotdeauna o lume de povești și joacă.
„Copilaria – o imensa nevoie de mirare” – Victor Hugo
Copiii sunt ca niște oglinzi vii ale lumii din jur – absorb emoții, reacții și comportamente, dar nu au încă uneltele necesare pentru a le înțelege sau gestiona. Când aceste trăiri devin prea apăsătoare, este momentul în care un psiholog pentru copii poate deveni un ghid esențial în călătoria lor emoțională.
